Araneae (Păianjenii) este cel mai numeros ordin de arahnide, numărul speciilor descrise depǎşind 40 000. În prezent păianjenii se întâlnesc pe toate continentele cu excepţia Antarcticii. Ei preferă să trăiască în regiunile tropilcale, păduri, peşteri, în regiunile alpine, de stepă, localităţile umane, chiar şi în bazinele acvatic (fam. Argyronetidae). Cea mai notabilă deosebire de alte animale constituie construcţia plasei din mătase. Dimensiunile păianjenilor diferă: cel mai mic este Patu digua de 0,37 mm, iar cel mai mare - Theraphosa blondi - 90 mm, inclusiv picioarele - 250 mm[1].


Araneus quadratus


Morfologia şi anatomia păianjenilor include multe caracteristici în comun cu alte arahnide. Corpul este împărţit în două regiuni, au opt picioare articulate, chelicere, pedialpi, aripile şi antenele lipsesc.
Păianjenii posedă, de asemenea, mai multe trăsături care le disting de alte arahnide. Toţi păianjenii sunt capabili să producă mătase de diferite tipuri, utilizată pentru vânat. Chelicerele[2]. Pedipalpii masculilor sunt specializaţ în transferul spermei la femele în timpul împerecherii [2]. Multe specii de păianjeni prezintă dimorfism sexual, caracterizat prin deosebirele de dimensiuni şi culoare[3].
celor mai multor specii conţin glande veninoase, iar veninul elaborat de ele este injectat în pradă sau inamic

[modifică] Morfologie externă

Păianjenii, spre deosebire de insecte, au corpul divizat doar în două regiuni: prosomă (numită şi cefalotorace, corespunde regiunilor cefalice şi toracice) şi opistosomă (numită şi abdomen). Dar sunt şi excepţii, păianjenii din familia Archaeidae prezintă prosoma împărţită în două părţi unite printr-un gât alungit. Cu excepţia câtorva specii din familia Liphistiidae (numiţi păianjeni segmentaţi), opistosoma nu este segmentată. Prosoma şi opistosoma sunt conectate printr-un peţiol (sau pedicel), formaţiune ce sporeşte mobilitatea corpului [4].








Prosoma


Chelicerele cu luciu metalic la păianjeni săritori
Colţul unui chelicer

Prosoma este alcătuită din două părţi: un scut dorsal şi două plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi de oceli (ochi simpli), orificiul bucal, chelicere, pedipalpi şi lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc[5]. Cuticula îndeplineşte rolul de exoschelet şi protejează păianjenul de deshidratare. Ventral, placa sternală mică are rol de buză inferioară, iar placa sternală mare este înconjurată de coxele membrelor locomotoare. Ei nu au maxilare, de aceea articolele bazale ale chelicerelor, pedipalpilor şi primei pereche de picioare formează atriul bucal, cu funcţie de fărămiţarea hranei.
Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol este mobil şi are forma unei ghiare. La păianjenii migalomorfi în chelicere sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghiarei[4]. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor galnde
Pedipalpii sunt scurţi, au funcţie tactilă, fiind alcătuiţi din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia şi tars. La masculi pedipalpii au şi rolul de organ copulator [2]. La nivelul tarsului pedipalpii posedă un bulb genital prelungit de un stil. În interior se află un tub seminifer ce se deschide la capătul stilului. Suprafaţa pedipalpilor este acoperită cu perişori tactili, numiţi trihobotrii.
Membrele locomotoare (picioarele sau apendice) sunt formate din 7 articole. Lungimea şi grosimea lor variază în funcţie de modul de viaţă. Astfel, la reprezentanţii familie Salticidae picioarele sunt scurte şi puternice, adaptate la efectuarea săriturilor. La tarantule picioarele sunt lungi şi puternice, adaptate la alergat. La păianjenii ţesători picioarele sunt subţiri şi tarsul este modificat în două ghiare pectinate şi una în formă de cleşte de tip carabinieră, fiind utilizate la construcţia pânzei.

[modifică] Opistosoma

Opistosoma este partea cea mai voluminoasă a corpului. Aici sunt localizate cele mai multe organe. Pe partea ventral - posterioară se află orificiul anal şi organele filiere. Organele filiere reprezintă orificiile glandelor sericigiene, care produc mătase. Tegumentul opistosomei este moale, slab chitinizat. În apropierea peţiolului, dorsal, se disting două orificii - stigmele pulmonare. Plămânii sunt acoperiţi de plăci epigastrice. Între aceste două stigme, se află orificiul genital situat într-un şanţ epigastric. La femele orificiul genital este precedat cu o placă chitinizată, numită epigin, cu rol protector [6].

[modifică] Organele filiere

Opistosoma nu are membre sau alte anexe, cu excepţia organelor filiere, pe care sunt situaţi orificiile glandelor sericigene. Numărul acestor organe variază de la 3 la 4. La păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă şi cribellum – placă turtită specializată în ţesutul mătasei.

[modifică] Locomoţia

Deşi toate artropodele folosesc muşchii ataşaţi de interiorul exoscheletul pentru a se deplasa, păianjenii utilizează presiunea hidraulică[7]. Datorită presiunii picioarele se extind şi se contractă cu ajutorul unor muşchi aductori. Ca rezultat picioarele unui păianjen mort nu se pot extinde şi se ghemuiesc[4]. În timpul mişcării presiunea internă din picioare se măreşte de 8 ori, în comparaţie cu nivelul presiunii când păianjenul se află în repaus[8]. Presiunea arterială a picioarelor este cu succes utiliazată de către păianjenii săritori. În a treia şi a patra pereche a picioarelor are loc creşterea bruscă a presiunii, de aceea aceşti păianjeni pot executa sărituri la distanţe de 50 de ori mai mari decât lungimea corpului[4].

Micrommata virescens

Majoritatea păianjenilor care vânează în mod activ, şi nu construies pânze, au smocuri dense de păr fin între ghearele din vârful picioarelor lor. Aceste smocuri, cunoscut sub numele de scopulae, se ramifică în peste 1000 de fire şi mai subţiri. Această le permită să se urce pe suprafeţi vertical şi plane, sau chiar pe plafon. Se pare că aderenţa scopulae provine de la contactul lor cu straturi extrem de subţire de apă de pe suprafeţele obiectelor. [4][9]

[modifică] Coloraţia

Păianjenii au numai trei tipuri de pigmenţi: ommochrom, bilină şi guanină. La unele specii cuticula se formează prin compresare. În rezultat cuticula devine maro, brună sau cafenie[10]. Bilinile dau o nuanţă verde (Micrommata virescens). Guanina este responsabilă de culoarea albă, (Păianjenul cu cruce). Deşi este un metabolit (produs al excreţiei), multe specii au celule specializate - guanocite - în care se depozitează guanina. Culoarea păianjenilor este redată şi de refracţia sau reflecţia luminii. Astfel, culoarea albă a prosomei la reprezentanţii genului Argiope[10]. este rezultatul reflecţiei luminei de către perişori de pe corp

[modifică] Anatomie



Sistemul nervos şi organele de simţ

Sistemul nervos este reprezentat de creier şi de o masă ganglionară subesofagiană situată ventral la nivelul prosomei. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron, ce inervează ochii şi tritocerebron, inervează chelicerele. Masa nervoasă din prosomă are aspectul unui inel ce înconjoară esofagul. Cu excepţia Mesothelae, păianjenii au sistem nervos puternic centralizat, ocupând aproape tot volumul prosomei[4][11] [12]. Păianjenii din Mesothelae prezintă ganglioni în opistosomă [13].
Majoritatea păianjenilor au patru perechi de ochi situaţi anterior pe prosomă. Ochii sunt dispuşi median şi lateral, aranjaţi în diferite modele. Cei mediani sunt mai mari şi specializaţi în vederea diurnă, iar cei laterali în vederea nocturnă. Unele specii din familia Haplogynae au 6 ochi, Tetrablemma – 4; Caponiidae – 2 ochi.

Ochii la Salticidae

Pe suprafaţa corpului sunt situaţi numeroşi perişori senzitiv, numiţi trihobotrii, densitatea lor este mai mare pe pedipalpi. Trihobotriile au rolul de organe tactile, recepţionând orice vibraţie a pânzei, solului sau curenţii de aer. De asemenea păianjenii pot simte şi oscilaţiile temperaturii şi presiunii aerului. Funcţia olfactivă (chemorecepţia) îndeplineşte organele liriforme (orificii microscopice în cuticulă), dispuse pe toată suprafaţa corpului. De aceea cuticula păianjenilor este împânzită de receptori nervoşi, pentru a asigura creierul cu informaţii din exterior. De aceste reţele nervoase sunt conectaţi toţi receptorii: tactili, olfactivi. Pentru păianjenii ce-şi contruiesc plase contează cel mai mult simţul tactil, pe când pentru vânătorii activi – vederea. Însă şi în aceste cazuri sunt excepţii[4].

[modifică] Sistemul circulator

Inima este de formă tubulară, alcătuită dintr-o singură cameră, situată dorsal în opistosomă. Ea este prevăzută cu 3 – 4 osteole care împiedică revenirea sângelui venos înapoi la organe[14]. Inima este înconjurată de pericard[15]. Sitemul circulator este de tip deschis[4]. Anterior este este prelungită de o aortă ramificată care trece prin peţiol şi furnizează sânge ţesuturilor din prosomă. Inima pompează sângele prin artere în lacunele dintre organe numite sinusuri. Aici are loc eliminarea oxigenul şi primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard şi din nou în inimă prin osteole.
Hemolimfa (sângele) conţine ca pigment respirator hemocianină, cu funcţie similară hemoglobinei. Hemocianina conţine doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul şi conferă o nunaţă albăstruie[16][11].



INFOMEATII:


http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83ianjen





Melcii de mare fara cochilie sau Nudibranch



Fac parte dintre moluste. Nudibranchii sunt melci fara cochilie, iar branhiile lor sunt asezate pe spate. Sunt peste 3000 de specii de astfel de melci in toata lumea. Au o pereche de tentacule pozitionate pe cap cu rolul de detectare a hranei si a partenerilor. Majoritatea sunt viu colorati, exista cativa mai putin colorati specializati in camuflaj. Lungimea lor medie este cuprinsa intre 0,3cm si 30cm. Exista evident si specii mai mari care ating 40 chiar 50 cm.


Traiesc pe fundul oceanelor, printre pietre, corali si ierburi marine. Sunt gasiti in toate zonele inclusiv in insulele britanice, in zonele tropicale si chiar cele antarctice.

Dieta lor consta in corali, bureti, alge, anemone uneori chiar alti melci, sunt deci omnivori. Organul cu care se hranesc se numeste radula si este o structura de forma unei funde cu dinti.

Acesti melci sunt hermafroditi, adica poseda atat organe masculine cat si feminine, acest lucru facand mai usoara gasirea unui partener. Autofertilizarea este foarte rara. Dupa imperechere melcii depun oua cu dimensiuni si culori diferite. Transformarea din stadiu de ou pana in cel de adult dureaza intre 5 si 50 de zile depinzand foarte mult de temperatura apei.


Pentru ca nu au cochilie, au dezvoltat alte tehnici de aparare. Coloritul stralucitor este folosit ca mijloc de avertizare a altor specii. La fel si mirosul lor tin la distanta pradatorii. Oricum pielea lor este toxica.


INFORMARTII:
http://www.zooland.ro/Melcii_de_mare_fara_cochilie_sau_Nudibranch___branhii_goale_-5092.html

caini




Cainii Pechinez


Descriere rase de caini

Cainii din rasa Pechinez au o blana extravaganta, lunga, ce cade drept si este foarte bogata, si apare in mai toate culorile. Acesti caini au un cap mare care e larg intre ochii lor mari, intunecati, lucioasi si usor proeminenti. Fata acestor caini este plata cu un bot intunecat, ridat si urechi in forma de cupa, cu parul de pe ele mai lung. Gatul lor este scurt si gros. Cand gura lor e inchisa, nu se vad nici dintii, si nici limba. Acesti catei micuti, cu o osatura puternica, au un mers caracteristic leganat.

Pechinez - caini, catei si dresaj canin

Temperament rase de caini

Pechinezii sunt niste caini mici si foarte bravi, curajosi pana la a fi obraznici! Sunt niste caini sensibili, independenti si extrem de afectuosi cu stapanul lor, dar sunt prudenti cu strainii. Sunt caini incapatanati, cu o vointa puternica, si pot fi destul de dificili in a fi hraniti, si uneori se spune ca refuza hrana pentru a-si demonstra dominanta. Daca sunt imbuibati cu mancare, cainii Pechinezi vor deveni repede supraponderali. Sunt caini iubitori pana la a deveni jelosi. Acesti caini au tendinta de a latra mult si sunt buni caini de paza. Nu sunt caini recomandati pentru tanci.

Pechinez - caini, catei si dresaj canin

Conditii de viata caini

Cainii din rasa de caini Pechinez sunt potriviti vietii de apartament. Sunt caini relativ inactivi la interior si se vor simti bine si fara o curte la dispozitie.

Exercitii caini

Unii caini Pechinezi sunt amatori de plimbari regulate, desi nu este o rasa de caini care sa aiba nevoie de mult exercitiu. Totusi, acesti caini isi vor pastra mai bine starea de sanatate daca li se va oferi o modalitate de miscare regulata. Acesti caini trebuie obisnuiti cu lesa inca de cand sunt catei. Unii proprietari de Pechinezi au relatat ca al lor caine este in stare sa mearga pana la 4 mile la plimbarea de seara. Altii povestesc cum catelul lor nu doreste sa fie plimbat in lesa sub nici o forma.

Speranta de viata caini

Speranta de viata pentru exemplarele canine sanatoase este de circa 10-15 ani.



informatii:
http://www.caini.oINFORMATII:rg/rase-de-caini-Pechinez.htm

catei


Pestele balon sau diodon holocanthus



Face parte din genul diodon si este raspandit in zona tropicala, de-a lungul coastei Pacificului, in Caraibe si estul Asiei. Prefera coralii si zonele de mangrove.

Cunoscut si drept pestele balon, poate ajunge la o lungime cuprinsa intre 30 si 61cm si culoarea maro sau oliv. Are urme negre pe parti si spate. Are spini lungi care ii acopera intreg corpul mai putin fata si aripioarele. Spinii se pot plia pe langa corp. La cateva specii in piele si spini exista tetrodoxin, o substanta toxica. Desi foarte asemanator cu pestele diodon hystrix sau pestele porc, exista o mica diferenta intre ei si anume pestele porc are cateva pete pe aripioare in timp ce pestele balon nu are.

Arma lui de aparare este inghitirea in stomac a unei cantitati mari de aer sau apa si marirea dimensiunilor pentru a impresiona pradatorul. Coloana este foarte flexibila devanind ca un arc atunci cand pestele se umfla si se rotunjeste cu aproape 40 la suta mai mult.

In perioada de imperechere masculii imping femele la suprafata apei. Femelele depun cam 200000 oua. Larvele de peste au timp de 10 zile o carapace si plutesc in apa deschisa, avand o culoare galbena cu pete rosii. In acest timp se dezvolta spinii. Intreaga metamorfoza dureaza 3 saptamani.

Inamicul sau natural in zona Hawaii este rechinul tigru.

Pentru ca dintii de sus formeaza aproape un cioc, pestele poate sparge carapacea crabilor si melcilor. Este un pradator nocturn.

Desi in Asia este servit in restaurante, in general nu este consumat ci mai degraba folosit ca suvenir uscat si umflat.


Meduze veninoase violet invadeaza plajele din Marea Britanie

Meduze veninoase violet invadeaza plajele din Marea Britanie

Milioane de meduze veninoase, roz si violet, au aparut brusc in largul coastelor Marii Britanii, in nord-estul oceanului Atlantic. Cercetatorii dau vina pe incalzirea globala pentru aparitia meduzelor si se tem ca acestea vor afecta turismul si pescuitul in zona.

Meduzele veninoase pot avea un impact major asupra pescuitului, daca sunt lasate sa se inmulteasca, deoarece veninul lor este letal pentru majoritatea pestilor mari, cum ar fi somonul, scrie Daily Mail.

In urma cu trei ani, un banc de meduze de peste 1,5 kilometri patrati a ucis 100.000 de somoni la o ferma de pesti din Irlanda de Nord, provocand pagube de peste un milion de euro.

Posesorul "celei mai bune slujbe din lume", intepat de o meduza ucigasa

Cercetatorii avertizeaza ca scenariul s-ar putea repeta oricand, daca meduzele continua sa se inmulteasca si sa se apropie de coastele Marii Britanii.

"Daca temperatura apei va continua sa creasca, asa cum a fost prognozat, numarul acestor meduze va continua sa creasca. Se stie ca meduzele din specia Pelagia noctiluca se reproduc mai rapid in ape mai calde", spune cercetatorul Richard Kirby, de la Universitatea din Plymouth, ce monitorizeaza raspandirea meduzelor veninoase.

Turismul de pe litoralul britanic ar putea avea si el de suferit, de pe urma inmultirii meduzelor violet, deoarece intepaturile lor veninoase sunt destul de dureroase si pentru oameni.




Banc de meduze colorate rare, in apele Marii Britanii

Banc de meduze colorate rare, in apele Marii Britanii


Fotograful Russel Sinkevicius, in varsta de 47 de ani, a reusit sa surprinda imagini cu o meduza rara in apropiere de Cornwall, in timp ce se plimba cu caiacul cautand rechini somnorosi.

"Am vazut duminica un rechin somnoros si, evident, se auzea ca ar fi si o femela gestanta in zona. Mi-am luat barca si cam la o un kilometru jumatate in larg am inceput sa observ mici bancuri de cinci sau sase meduze", a spus fotograful, citat de The Telegraph.

"De obicei meduzele stau de-a lungul liniei tarmului unde e apa mai mica si mai calda si sunt mai multi pesti. Acestea aveu niste culori incantatoare asa ca am bagat mana in apa si am facut pozele. Daca nu eram singur si asa departe de tarm as fi sarit cu siguranta in apa", a mai spus Sinkevicius.

Una dintre meduze avea chiar si prada capturata, un peste imobilizat de tentaculele ciudatei creaturi.



Meduza de peste un metru gasita pe o plaja din Marea Britanie

Meduza de peste un metru gasita pe o plaja din Marea Britanie




O meduza cu diametrul de 1,21 metri, denumita "Dustbin lid", a fost gasita pe o plaja din Marea Britanie. Potrivit expercilor, meduza este extreme de pericoloasa daca intra in contact cu pielea umana.

Fotograful Peter Stapleton a surprins meduza, dar nu doreste sa spuna locul exact pentru a nu provoca panica, informeaza Telegraph.

"O femeie a venit la mine si mi-a spus ca este o meduza uriasa pe cealalta parte a plajei", a declarat fotograful.

"Este cea mai mare meduza pe care am vazut-o vreodata", a continuat Stapleton.

Meduzele nu au oase, nici creier, iar aproximativ 95% din corpul lor este apa.



INFORMATII:
http://www.ziare.com/articole/meduze

Stelutele de mare

Stele de mare

Stelele de mare sunt grupate in categoria in clasa ASTEROIDELOR,care face parte din increngatura ECHINODERMELOR(cuvant care s-ar putea traduce prin piele de arici,adica tegument prevazut cu tepi),impreuna cu aricii de mare(clasa ECHINOIDE) ofiuridele(clasa OFIURIDE),holoturiile(clasa...




Continuare
Specii pe cale de disparitie

Peste 19.000 de specii de plante şi 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul dispariţiei în fiecare an înainte ca biologii să le poată identifica. Principalele cauze ale dispariţiei speciilor de...





Continuare
Manual biologie clasa a IX-a

Manual [link|biologie|1464] clasa a IX-a - Cu 300 de ani în urmă, englezul Robert Hooke(1665) a privit la un microscop rudimentar o secţiune printr-o bucată de plută şi a observat nişte cămăruţe separate prin pereţi rigizi. Acestea au primit numele de celule (lat. cella - cameră)...




Continuare
Viata stelelor in univers

Viata stelelor in univers - Caracteristicile unei stele, asemenea luminii, culorii, temperaturii si marimii sunt toate determinate de masa ei (cantitatea de materie continuta). Caracteristicile stelare variaza mult pentru ca stelele au mase foarte diferite. Particularitatile unei stele variaza si...





Continuare
Tipuri de stele

Stelele pot fi de mai multe tipuri . Aparitia si stingerea lor se masoara in milioane de ani . Soarele nostru are circa 5 miliarde de ani , si dupa parerea astronomilor , mai are de trait inca pana sa inceapa sa moara . Soarele este o stea singulara , dar exista stele duble , formate din doua...




Continuare
Tipuri de stele

Tipuri de stele - Stelele pot fi de mai multe tipuri . Aparitia si stingerea lor se masoara in milioane de ani . Soarele nostru are circa 5 miliarde de ani , si dupa parerea astronomilor , mai are de trait inca pana sa inceapa sa moara . Soarele este o stea singulara , dar exista stele duble ,...





Continuare
Balenele

Balenele sunt printre cele mai mari animale de pe pământ, una dintre ele balena albastră fiind chiar cel mai mare animal al tuturor vremurilor. Sunt animale blânde, inteligente; se hrănesc cu microorganisme din ocean planctonul.




Continuare
Echinodermele libere

Echinodermele libere - Crinoidele, stelele, aricii si castravetii de mare, sunt principalele reprezentante ale unui grup de nevertebrate numite Echinoderme, cuvant care inseamna „cu pielea spinoasa”.Spre deosebire de majoritatea animalelor care au o simetrie bilaterala, echinodermele au o...




Continuare
Proiect practica - Stiinte Economice

S.C. IULIMAR S.R.L, a luat fiinta in anul1996,in urma hotararii judecatoresti din data de 17.02.1996,fiind inregistrata la Registrul Comertului,cu numarul J13/2687/1996,avand capitalul social de 100.000.000 lei(10.00 RON).




Continuare
Admitere stiinte economice

Productia este activitatea depusa de oameni cu scopul de a transforma
resursele disponibile din societate corespunzator nevoilor lor,
uramarind crearea de bunuri si servici menite a intra in consum, in
vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.





INFORMATII:

http://www.referat.ro/c_stiinte_despre_stele_5456.html


Totul sau aproape totul despre dinozauri



Ce sunt dinozaurii ? Notiunea de dinozaur desemneaza orice membru al unui grup de aproximativ 1300 de reptile care a aparut in perioada Triasicului mijlociu si tarziu, acum aproximativ 200 milioane de ani. Cei mai multi dinozauri pot fi clasificati in doua categorii: dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare pasarilor-ordinul Ornitischia, din care fac parte Iguanodonul si Triceratopsul, si dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare reptilelor-ordinul Saurischia, din ai carui reprezentanti putem sa-i amintim pe Apatosaurus si Tiranosaurus. Primii dinozauri cunoscuti, Staurilosaurus si Herresaurus din America de Sud au o structura prea primitiva spre a putea fi clasificati in cadrul vreunuia din ordinele mai sus mentionate. Dinozaurii au disparut acum 65 milioane de ani, dar unii din descendentii lor, pasarile, supravietuiesc pana in prezent. Dinozaurii au avut de-a lungul lungii lor istorii o evolutie constanta. Astfel, de la primii dinozauri care erau carnivori sau omnivori, bipezi, mici, nu foarte puternici, dar probabil mult mai rapizi si agili decat contemporanii lor, (si care au disparut pana la sfarsitul Triasicului), s-a ajuns in timpul Jurasicului (supranumit si perioada dinozaurilor) la o mare diversitate de tipuri adaptative, a caror principala caracteristica comuna este dimensiunea colosala, neegalata pana astazi. Descoperirea Primele ramasite ale dinozaurilor au fost descoperite in Anglia prin anii 1820. Pe la 1840 erau cunoscute deja cateva genuri, ceea ce i-a permis marelui anatomist Richard Owen sa le dea numele de Dinosauria (din greceste, "reptile teribile"). Prin aceasta, el a admis singularitatea dimensiunii lor in lumea animala, mediul terestru de viata, pozitia lor verticala, includerea ultimelor cinci vertebre in centura pelviana. Totusi, pozitia bipeda a dinozaurilor -neobisnuita pentru o reptila, si care a dus la multe speculatii cu privire la comportamentul, psihologia si modul lor de locomotie- nu a fost recunoscuta decat odata cu expeditiile din anii 80 ai aceluiasi secol cand au fost recuperate primele schelete complet pastrate. Tot in anii 80, H.G. Seeley si-a dat seama ca dinozaurii pot fi impartiti in doua ordine pe baza formei centurii pelviene. Ornitischia aveau oasele pubiene asemanatoare cu cele ale pasarilor, in timp ce la Saurischia ele se asemanau mai mult cu cele ale reptilelor. Paradoxal, pasarile isi au originea in ordinul Saurischia, ele desprinzandu-se din grupul celurosaurilor care erau dinozauri carnivori de mici dimensiuni. Dinozaurii se caracterizeaza prin pozitia erecta in care membrele sunt aduse mai mult sau mai putin sub corp la fel ca la mamifere, si nu in parti ca in cazul crocodililor, soparlelor si broastelor testoase. Ei au in comun aceasta caracteristica cu pterozaurii, cele mai apropiate rude ale lor, ca si cu descendentii lor pasarile. Amprentele lor arata ca dinozaurii bipezi paseau in acelasi mod ca si pasarile, punand un picior in fata celuilalt, cu degetele orientate catre interior. Dimensiunea creierului lor varia in raport cu dimensiunea corpului, fiind minima la Sauropode si maxima la carnivorii mici. Ordinul Ornitischia Tipurile primitive de dinozauri ornistichieni includ putin cunoscutul Pisanosaurus din America de Sud si grupe din Jurasicul timpuriu ca Heterodontosaurus si Scutellosaurus. In timpul Jurasicului timpuriu ornitischienii se despartisera deja in mai multe ramuri majore. Prima din ele, cunoscuta sub numele de Thyreophora, include stegozaurii acoperiti cu placi si ankilozaurii cu armura si a existat din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu. O a doua ramura, Ornithopoda, include hadrozaurii si rudele lor iguanodontii, ca si ceratopsienii cu coarne si rudele lor pachicefalozaurii. Ornitopodele au existat de asemenea din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu. Dinozaurii ornitoschieni se disting prin centura pelviana asemanatoare cu cea a pasarilor si prin prezenta unui os numit predentar situat la capatul maxilarului inferior. Toti ornitischienii erau ierbivori, si predentarul pare sa fi avut rolul unui cioc cu care culegea vegetatia. De asemenea facea legatura intre cele doua jumatati ale maxilarului inferior si le permitea sa absoarba si sa transmita forta in timpul masticatiei. La dinozaurii cu cioc falcile prezinta mai multe duzini de dinti asezati in asa fel incat sa formeze o singura lama cornoasa folosita la mestecat. Ca si la toate celelalte vertebrate cu exceptia mamiferelor, dintii erau inlocuiti continuu in timpul vietii prin resorbirea radacinilor si cresterea simultana a unor coroane noi. Cel mai cunoscut reprezentant al ordinului Ornitischia este fara indoiala Iguanodonus, o varietate de dinozaur ierbivor de mari dimensiuni care a trait in Europa si America de Nord in perioada Cretacicului timpuriu ale carei limite sunt cuprinse intre 145 si 97 milioane de ani. Iguanodonul cantarea pana la 4.5 tone, atingea o lungime de 7.5 m si avea 4.5 m inaltime atunci cand se ridica pe picioarele din spate. Cele trei degete de la picioare si trei din cele cinci degete ale membrelor inferioare mai scurte erau echipate cu gheare netede, in forma de carlige; primul deget al mainii, un deget mare osos, de forma ascutita, situat perpendicular pe celelalte, era probabil folosit pentru aparare; degetul mic era folosit la apucare. Capul lung si plat al Iguanodonului se terminat intr-un cioc cornos si falcile sale contineau dinti care se aseamana oarecum celor ai soparlei iguana -de aici si numele care inseamna "dinte de iguana". Este posibil ca aceste animale sa fi trait in cirezi si probabil ca aveau o pozitie patrupeda in timpul hranirii si mersului dar "adusa-inapoi" pentru alergarea bipeda. Dinozaurii Saurischieni Saurischienii includ doua grupe majore: (1) ierbivorele Sauropodomorpha, care cuprind giganticele Sauropode cu gatul lung ca Diplodocus si Apatosaurus, plus mai putin cunoscutele Prosauropoda (exemplu: Plateosaurus) si (2) carnivorele Theropoda, care includ toate reptilele consumatoare de carne mici si mari de la Coelofisis, Compsognatus si Deinonichus si pana la uriasii Allosaurus si Tyranosaurus.Chiar mai mari si mai voluminoase sunt Saropodele Supersaurus si Ultrasaurus ale caror fosile au fost gasite in Colorado, in Statele Unite, ca si Seismosaurus care probabil este cel mai mare dinozaur cunoscut pana in prezent si al carui schelet a fost descoperit in New Mexico.






INFORMATII:

http://www.e-referate.ro/referate/Totul_sau_aproape_totul_despre_dinozauri2005-03-18.html

Balena Albastra


Balena albastră sau balena uriaşă (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer care a trăit vreodată. Este cu atât mai surprinzător cu cât din multitudinea speciilor oferite hrană de ocean, aceasta se hrăneşte cu cele mai mici plante (fitoplancton) şi cele mai mici organisme vii (zooplancton) hrană ce se numeşte plancton.


Chiar dacă vânează în apele adânci, balena este obligată să iasă la suprafaţă pentru a lua aer. Aerul expirat îl elimină cu presiune, ce determină apariţia unor jeturi de chiar şase metri înălţime.


Mod de viaţă

Conceptul evoluţionist afirmă că, asemeni celorlalte mamifere terestre, balena albastră provine şi ea din mamifere aeriene (fapt dovedit ştiinţific). Cu milioane de ani în urmă, probabil, hrana abundentă a ademenit-o în apa, drept urmare constituţia i s-ar fi modificat rapid.

Deşi practic s-ar putea mişca liberă oriunde în mare, aria sa de răspândire este redusă la numai anumite regiuni. Aceasta se datorează faptului că sunt puţine locuri în mările lumii unde are suficient plancton la dispoziţie. Formarea anuală a gheţii obligă balenele albastre să migreze în apele tropicale, calde, dar unde din cauza hranei insuficiente sunt nevoite să sufere de foame



Reproducere

Balenele albastre trăiesc în relaţii strânse, frecvent putând fi văzute grupuri a câte două-patru exemplare. În timpul vânătorii sau reproducerii se formează şi grupuri mai mari.

Împerecherea are loc în apele tropicale aici născându-se şi puii. Deoarece au un strat termoizolant de grăsime, subţire, nici nu ar putea rezista în apele mai reci. La naştere au aproximativ şapte metri în lungime şi o greutate de două-trei tone. Fiind un mamifer marin, alăptarea micii balene are loc tot în apă. Puiul suge mai mult de 600 de litri zilnic, până la vârsta de două luni şi lungimea de 15 metri.


Mod de hrănire şi vânătoare

În zona Antarcticii balenele consumă exclusiv raci plutitori şi krilli antarctici. La studierea stomacului unei balene s-au găsit 450 de kg de krilli. În apele Polului Nord se hrăneşte cu trei specii de raci.

În apele îngheţate oxigenul şi dioxidul de carbon, sunt în cantiţăţi mai mari decât în apele tropicale, astfel lumea vie este mai bogată în aceste ape.

Contrar dimensiunilor sale, balena înoată repede, putând atinge chiar viteza de 10-15 noduri. Hrana şi-o procură în special la scufundare. Poate petrece chiar două ore la adâncimea de 500 de metri. În timpul ieşirii la suprafaţă îşi croieşte drum prin norul de plancton, înghiţind mari cantităţi de apă.

Îşi închide gura pe jumătate, în timp ce pompează apă prin fanoane, captând astfel o cantitate mare de plancton nutritiv.


Relaţiile cu omul

Datorită dimensiunilor, balena albastră a devenit principala pradă în timpul înfloririi vânătorii de balene. După ucidere, corpul lor era transformat în grăsime folosită în industria alimentară, iar fanoanele erau folosite pe post de oase de peşte.

În 1930-1931 au fost ucise 300.000 de balene albastre. De atunci, efectivul se reface treptat, cu toate aceastea, astăzi trăiesc numai 2.000 de balene albastre.



Lucruri inedite

Cel mai mare mascul descris vreodată a avut 31 de metri lungime. Conform măsurăturilor documentate precis, cea mai grea balenă a avut 178.000 de kilograme greutate.

În rândul marinarilor englezi, balena albastră era cunoscută sub denumirea de balenă cu sulf, deoarece în apele nordice era acoperită de un strat subţire de vegetaţie oceanică ce îi camufla culoarea.

Oasele de balenă (oasele de peşte) erau folosite în trecut, printre altele, şi pe post de ace de păr, de către femei, în realitate erau fanoane.


Sistemul de filtrare al hranei

În locul dinţilor, balena prezintă plăci cornoase, numite fanoane, ce constituie un sistem de filtrare a hranei. Prin această sită uriaşă, la fiecare înghiţitură, poate să capteze planctonul chiar şi din cinci tone de apă.

Balena albastră are aproximativ 320 de plăci cărnoase(fanoane)a câte 100 cm, lungime şi 55 cm lăţime. Fiecare fanon se termină printr-o mustaţă cu ajutorul căreia este reţinută şi cea mai mică pradă. După ce a expulzat apa din gură, balena îşi linge prada cu limba cărnoasă.


INFORMATII:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Balen%C4%83_albastr%C4%83



Alte animale











Alte curiozitati despre animale - Thursday, 08 June 2006 11:10Sunt lucruri interesante!Ornitorincul - Cu un cioc carnos si sensibil, cu membrana intre deegetele picioarelor, o coada ca de castor si o blana in doua straturi, ornitorincul este singurul mamifer care este otravitor.




La fiecare glezna ornitorincul mascul are pinteni otravitori ce pot ucide animale mici.
Ursul Polar - Cel mai mare animal de prada terestru prospera in cel mai aspru mediu. Masculii pot fi de 3 m inaltime si cantaresc 650 kg, in timp ce femelele cantaresc 250 kg. Ursii singuratici cutreiera pana la 5.000km pe gheata si prin tundra in cautarea mancarii.




Antilopa cu corn - Gasita numai pe marile campii americane, este singurul membru supravietuitor din familia sa, Antilocapridae. Mai mica decat caprioara cu coada alba, cerbul matur cantareste 60 kg si este extrem de rapid, alergand cu pana la 90 km/h. Masculului ii cresc coarne mari pana la o lungime de aproximativ 30 cm si sunt asezate langa fiecare din urechi. Femelele mai mici au si ele uneori coarne dar acestea rareori le sunt mai mari decat urechile.





Puma - O pisica cu multe nume, puma mai este cunoscuta si ca cugarul, pantera sau leul de munte. In timpul vanatorii puma foloseste forta labelor dinapoi pentru a se lansa inspre prada sa cu sarituri din fuga ce pot ajunge chiar la peste 12 m. Cresc pana la 2m in lungime si traiesc intre 10 - 15 ani.




Quokka - Acest tip de marsupiale, Setonix brachyurus, au fost unele dintre primele mamifere australiene vazute de europeni, care au crezut ca este "o pisica salbatica". Au o ierarhie foarte bine stabilita in grupurile lor de 25-150. Nasc o data pe an si au un singur pui.




Quoll - Gasit mai ales in Tasmania, quoll-ul cu coada patata (sau pisica tigru cum a fost odata nepotrivit cunoscuta) este al doilea ca marime dintre marsupialele carnivore care au mai supravietuit. Masurand pana la 130 cm lungime si 4 kg greutate, vaneaza sobolani, lenesi, marsupiale mici, reptile si insecte.





Rinocerul - Acest mamifer imens cu aspect primitiv a fost vanat pana aproape la exterminare: din 1970 populatia de rinoceri a scazut cu 90%. Rinocerul alb sau rinocerul cu buze patrate, este una dintre cele doua specii. Cel negru sau cu buze rotunde, rhino, este una din copitatele impare (trei copite la fiecare picior). Atat rinocerul alb cat si cel negru au doua coarne.




Serval - Serval-ul, gasit in mai multe parti din Africa, are picioare extraordinar de lungi pentru marimea corpului sau, picioare ce pot ajunge la 1 m lungime, in timp ce inaltimea corpului este de 50 cm la umar. Desi este o pisica de marime medie, vaneaza mamifere mici cum ar fi rozatoarele, iepurii sau pasarile.




Rechinul - Cel mai eficient ucigas de pe planeta, sunt vanatori puternici in stare sa prinda 500 kg de ton(peste), balene mici sau, ocazional, oameni, cu usurinta. Exista in jur de 350 de specii de rechini, majoritatea dintre ei neputand sa se opreasca sau sa se miste inapoi, ca majoritatea pestilor.




Sitatunga - Singura antilopa amfibie din Africa de Est, sitatunga traieste in mlastinile sau baltile noroioase cu vegetatie luxurianta. Printre adaptarile pentru habitatul lor acvatic sunt copitele lungi si oblice care le permite sa stea sau chiar sa mearga pe insulele de vegetatie plutitoare. Blana este fina cu o secretie uleioasa, impermeabila la apa.




Leopardul alb - Singurul membru al speciei Uncia uncia, creste in lungime pana la 1,3 m, cu o coada de aproape 1 m, si o greutate de pana la 75 kg. Gasit in muntii din Asia centrala, aceasta specie in pericol vaneaza Bharal (Oaia Albastra), oi mongole, mosc, cerbi, iepuri, marmote sau pasari. Poate pune la pamant o prada mai mare de trei ori decat propria sa marime.




Bivolul de apa - Unul dintre cele mai rare animale din lume, acest mic bou salbatic a fost descoperit prima data in 1888. Este de gasit doar pe insula Mindoro, Filipine. Cantarind aproximativ 300 kg, traieste in padurile dense in apropierea apelor pentru a se putea tavali in ele. Bivolul de apa traieste mai degraba in cupluri decat in ciurde, cu exceptia perioadelor cand femelele sunt pe cale de a naste.




Tapirul - Sunt doua specii: Bairdul - creste pana la 2m, cantarind pana la 400 kg, si este gasit in America Centrala; Tapirul Malayan - creste pana la 2,4 m si cantareste 320 kg. Traiesc pana la 30 de ani, mancand frunze fragede si mladite. Tapirii sunt agili si pot urca pante abrupte cu usurinta. Comunica prin fluieraturi stridente.




Diavolul tasmanian - Tipetele sale ce iti face parul maciuca, culoarea neagra si temperamentul rau, toate acestea au determinat primii coloni europeni sa-l numeasca Diavolul. Desi doar de marimea unui caine mic, labele si dintii sai puternici ii permit sa-si devoreze in intregime prada - oase, piele cu totul. Puii sunt nascuti prin marsupiul deschis inspre spate al mamei si se prind cu dintii in primele 4 luni.




Tigrul - Masculul tigrului siberian sau Tigrul Amur, cu o lungime a corpului de peste 3 m si cantarind peste 300 kg, este de departe cel mai mare si cel mai puternic membru al familiei felinelor. Ca multe alte feline, tigrul isi pastreaza mancarea, intorcandu-se sa se hraneasca din acelasi cadavru zile la rand.




Topi - Gasita in Africa, specia Topi are o organizare sociala remarcabila, aparandu-si teritoriile impotriva tuturor intrusilor din turmele lor. Fiecare mascul are "terenul marcat," un petic de pamant marcat de carari batute in picioare. Daca un alt mascul devine intrus, cei doi se aseaza in genunchi si se lupta cu coarnele.




Morsa - Sunt cunoscute doua specii: morsa atlantica - masoara 3 m si cantareste 1.200 kg; morsa din Pacific - este de 3,6 m si cantareste 1.600 kg. Se hranesc cu nevertebrate ca moluste, echinoderme si crustacee, consumand pana la 45 kg pe zi. Longevitatea lor este de 40 de ani. Nu sunt cunoscute ca rapitoare.




Porcul etiopian - Gasit in Africa, porcul etiopian se angajeaza in lupte rituale in care se avanta cu capul inainte, ciocnindu-si capetele. Masculii cantaresc pana la 250 pound iar luptele intre ei pot fi violente si sangeroase. Femelele au doar 4 ugere, limitand numarul puilor. Fiecare purcelus are propriul sfarc si suge exclusiv numai din el. Chiar daca unul din purcelusi moare, ceilati nu sug din sfarcul devenit disponibil.




Cerbul de apa - In ciuda numelui sau, marele cerb acvatic nu este acvatic cu adevarat, ca sitatunga sau lopatarul. Mama isi ascunde puiul timp de 3 saptamani, intorcandu-se de 4 ori pe zi pentru a-i alapta. Alaptarea dureaza doar 5 minute, timp in care mama curata piele viteilor astfel incat sa nu ramana nici un miros care sa atraga rapitorii.




Gnu - Turmele de GNU sunt spectaculoase, numarand pana la 400.000 de animale. GNU au o abilitate unica de a mirosi ploaia de la distante foarte mari - cu primele rafale de ploaie turmele se misca cu rapiditate intr-un ritm sustinut spre zona ploioasa, uneori acoperind mai mult de 2.000 km. Merg si alearga in formatie compacta, dar au tendinta de a paste imprastiate.




Balena - Exista vreo 80 de specii de balene, impartite in balene cu dinti si balene cu colti. Balena albastra este cel mai mare animal viu, cantarind pana la 160 de tone. Cel mai lung specimen a fost o femela de 33,58 m lungime. Durata lor de viata este de 30 - 80 de ani.
Lupul Ca rapitori recunoscuti, lupii depind de prada lor: caprioare, elani, caribou, iar in alte parti in care e raspandit chiar bizoni ce cantaresc chiar 450 kg. Labele lor exercita de doua ori mai multa putere decat a unui caine domestic. Lupul este un animal social, traind in general in aceeasi haita ceea mai mare parte, daca nu chiar toata viata. Doar masculii si femelele puternice se reproduc, orice tentativa din partea celorlalti este pedepsita.




Yakul - Gasit in muntii Tibet-ului, masculii ajung la o lungime de 2,7 m cu o inaltime de 1,8 m, cantarind 545 kg. In ciuda imensitatii lor relative, sunt agili, sprinteni, cataratori siguri si buni innotatori strabatind ghetari si vai de munte. Exista Yaci salbatici si yaci domesticiti.





Zebra - Gasita in Africa, aceasta ruda apropiata a calului are trei specii: zebra Grevy, zebra Burchell si zebra de munte. Pierderea habitatului si vanatoarea le-au facut vulnerabile, situatie inrautatita de reproducerea lenta. Dungile zebrelor sunt unice fiecarui individ, cu cea mai mare variatie in regiunea umerilor.



INFORMATII:



CANGURI


Descrierea speciei


Cangurii sunt mamifere de mărime medie şi moderat mare, având înălţimea de la 0,9 m până la 3 m şi masa de la 3 kg până la 100 kg, în funcţie de specie şi de sex. Ei sunt animale plantigrade. Mai sunt denumiţi macropozi, care înseamnă picior mare. Din cauza dimensiunilor picioarelor, locomoţia lor nu este ca la celelalte mamifere. Astfel, ei folosesc sincronizat ambele membre inferioare pentru a parcurge o distanţă terestră. Culoarea blănii cangurilor poate fi de mai multe culori în dependenţă de specie: cenuşie, brună, brună-roşietică, brună-gălbuie, albăstră-deschisă sau neagră. Cangurii au o acuitate vizuală şi auditivă foarte ridicată.
[
modifică] Etimologie
Când englezii au ajuns în
Australia au văzut un animal ciudat ce sărea. Au întrebat băştinaşii prin semne, care este numele animalului. Răspunsul primit a fost "Kan-ghu-ru", iar colonizatorii au luat ca atare denumirea, crezând că aşa se numeşte marsupialul. După mult timp cercetătorii au constatat că, de fapt, cuvântul însemna:"Nu inteleg!".
[
modifică] Reproducerea
Sezonul de imperechere la canguri are loc de obicei în timpul anotimpului ploios.
La nastere puiul este incomplet dezvoltat; el este mic, golas, fara ochi si urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama il ia cu gura si il introduce in punga abdominala numita marsupiu, de unde si denumirea grupului de animale marsupiale. Buzele puiului concresc cu mamelonul mamei si astfel laptele se scurge direct in gura lui; el ramane prins de mamelon pana la dezvoltarea completa, care are loc dupa 8 luni, cand paraseste punga hranindu-se singur. In punga se intoarce numai in caz de primejdie.
[
modifică] Nutriţia
Cangurii sunt animale erbivore rumegătoare,deci mananca plante si ierburi.
[
modifică] Arealul de răspândire
Cangurii pot fi găsiţi în
Australia, Tasmania şi Noua Guinee.
[
modifică] Statutul de conservare
Până la venirea europenilor în
Australia, erau 53 de specii de canguri, iar de atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii. Iar multe din speciile actuale de canguri se află într-un anumit grad de risc.In Australia traiesc in centrul tarii dar si pe langa orasele din vest
[
modifică] Comportamentul
Cangurul este un animal de multe ori prietenos,dar in majoritatea timpului devine agresiv cand vine vorba sa-si apere puii, sa ocupe teritoriul,sau sa se reproduca.
[
modifică] Clasificarea
Cangurii se clasifică după mărimea lor, aceştia putând să difere de culoare, vârstă şi mediul din care este înconjurat. Acesta are culoare asemănătoare locului unde trăieşte (mediul). Se clasifică uşor, uneori chiar şi după coadă.[
necesită citare] Este considerat un animal marsupial şi este superior ornitorincului, pentru că acesta naşte puii incomplet dezvoltaţi, care rămân până la vârsta de 9 luni prinşi de mamelă. Acesta se întoarce doar în cazuri de primejdie şi de urgenţă în marsupiul femeii.
Adus de la
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cangur
categorie ascunsă: Articole cu suport bibliografic necorespunzător




INFORMATII:


Powered by Blogger